Vf. Piatra (1643 m), Buila-Vânturarița

De ce iubim muntele? Noi îl alegem sau ne cheamă el pe noi? Cred că mai degrabă suntem atrași de tot ceea ce este frumos, natural și autentic, iar această autenticitate o căutăm și în viața de zi cu zi, dar atunci când așteptările ne sunt nefavorabile în jungla citadină, ne refugiem în locurile care sunt lipsite de fițe, mândrii și pretexte și pline de liniște, naturalețe și măiestrie.

Am ales pentru a doua oraă în 2024 Parcul Național Buila-Vânturarița, cel mai mic parc național din România, cu o lungime a crestei principale de numai 14 km. De data aceasta, am abordat un traseu nou, un traseu pe care majoritatea dintre 9noi nu l-au mai parcurs, anume:

Sat Pietreni, comuna Costești, jud. Vâlcea --Valea Pârâului Costești --Vf. Piatra (1643m) --Creasta nord-vestică a Builei-Vânturarița -- Curmătura Builei și Refugiul Builei (1560 m) -- Valea Pârâului Costești --Sat Pietreni

Informații traseu:
Lungime: 25 km (lung)
Timp: 9-10 ore (cu pauze scurte și dese pentru cheia marilor succese)
Dificultate: mediu - solicitant (prin prisma distanței)
Diferență de nivel: aprox. 700 m
Apă pe traseu: DA (izvor și pârâu)

Din Râmnicu Vâlcea se merge cu mașina înspre Horezu ca direcție. Cel mai bine este să puneți pe Waze satul Pietreni și să mergeți cu mașina până unde se poate pe drumul forestier. la un moment dat se face o curbă strânsă cu un refugiu mare stânga-dreapta la marginea drumului, unde se pot lăsa mașinile.

După ce lăsăm mașinile la drum, începem urcarea domoală pe Valea Costeștiunui, aproximativ 5 km, până în dreptul bifurcației care ne spune să mergem înspre Creasta Builei, de unde începe și urcarea noastră solicitantă pe alocuri, dar frumoasă și plină de câmpuri cu ghiocei.

Odată ajunși în creasta Builei, urmăm cărarea care duce înspre est, la stânga și o urmăm de-a lungul crestei, trecând peste piscuri mai mici,pe lână Vârful Albu și, in final, la Curmătura Builei.

În apropierea vârfului Piatra se află și vârful Țucla. Având în vedere numărul mare de persoane care au participat la această tură, 38, plus un câine drăgălaș, am decis să nu mergem pe Țucla, având o porțiune mai dificilă a fi trecută de atâtea persoane. Așa că am luat un prânz copios la Curmătura Builei, la refugiu, după care am început coborârea pe alt traseu, înspre nord, înspre Valea Costeștiunui, înapoi, în retur.