Se spune că trebuie să mori pentru a ajunge în Rai. Am demostrat în ultima tură că peisajele pe care le oferă munții României sunt absolut minunate, iar singura diferență față de cele de pe Himalaya ar fi faptul că munții noștrii au crescut doar până la 2544 m, însă aspectul este același, unul înălțător și la propriu și la figurat, un aspect care trezește în tine liniștea interioară care uneori mai adoarme dobotâtă de preocupările de zi cu zi. Ce bine că pot face asta săptămânal! 
          Tura din 15 ianuarie, de ziua marelui nostru Mihai Eminescu, am ales să o comemorăm la mare altitudine, atingând 2448 m, în vf. Mușeteica din Munții Făgăraș. Nu ne aștemtam să găsim zăpadă așa mare dat fiind faptul că am plecat de la câmpie, unde atmosfera era una de primăvară, însă ce am găsit în Munții Făgăraș în această zi poate fi descris sumar în cuvinte.
          Traseul începe de la Cabana Capra de pe Transfăgărășan, până la acel punct accesul fiind nerestricționat tot timpul anului venind cu mașina dinspre Curtea de Argeș.  Am pornit în jur de ora 09:30 și am ajuns înapoi la mașini în jur de ora 18:00, cu tot cu pauze și aventurat pe creste înzăpezite.
          Este un traseu mediu, chiar dificil și nerecomandat pentru începători datorită faptului că trebuie să știi exact unde pășești, să ai o orientare bună și să te fi documentat foarte bine înainte. Zăpada era foarte stabilă, nu exista pericol de avalanșă, iar noi am abordat doar variantele sigure. 

          Dacă este periculos? Da, este! Fără colțari, bocanci de iarnă, parazăpezi și bețe/piolet traseul nu numai că este aproape imposibil de parcurs, dar există riscul de a nu mai putea înainta, de a intra în panică și a-ți crea alte griji care te pot doborî psihic. Diferența dintre un mediu ostil și unul accesibil o face echipamentul corespunzător, de aceea aceste elemente sunt extrem de importante pentru parcurgera unui traseu de creastă iarna.
          ,,Am să-mi formez câteva obiceiuri sănătoase după care am să mă fac sclavul lor" spunea un actor. Eu o să vin cu o completare și o să spun că poți fi și coordonatorul obiceiurilor tale. Alegerile pe care le faci îți aparțin în totalitate, iar dacă le faci pe cele bune pentru tine, vei trăi o viață în armonie cu tine însuți, fiind optimist și bucuros.

          Zăpada era nebătătorită, așa că o persoană mergea înaintaș de grup și făcea cărarea, după care preda ștafeta altuia mai odihnit și tot așa. Astfel, la coborăre, am avut ca reper urmele pașilor noștri, pe care le-am urmat înapoi.

          Mai sus este o vedere aproximativă asupra principalelor vârfuri și altitudinile lor văzute de pe vf. Mușeteica (2448 m). De unde ne aflam noi se putea vedea refugiul Salvamont de la Bâlea Lac, cel de la cota 2000 (N), iar înspre N-V se puteau vedea vf. Lespezi (2517m), având o proeminență foarte mare și vf. Negoiu (2535 m), undeva în spatele lui. Privind către N-E, trapezul Viștea-Moldoveanu apărea și dispărea învăluit în ceață.

          Informații de orientare cu privire la traseu se pot vedea în fotografia de mai jos. Traseul nu apare marcat pe Munții Noștrii, deci este bine să-l parcurgeți fie cu un grup experimentat iarna, fie cel mai bine, vara, când puteți vedea cu certitudine ce se află sub zăpadă.:))