Astăzi am urcat pe două dintre cele mai frumoase și spectaculoase vârfuri din România, și anume pe vf. Dara (2500m) și pe vf. Hârtopul Darei (2506m), din Munții Făgăraș.
                Deși mai puțin cunoscute datorită uriașilor Moldoveanu (2544m) și Viștea Mare (2527m), vârful Dara și Hârtopul Darei reprezintă un izvor de frumusețe naturală, o capodoperă a naturii construită cu atâta măiestrie și păstrată nepătată de mâna și piciorul omului. Dara și Hârtopul se înalță falnic deasupra golului alpin Valea Rea-Zârna și formează un trapez mai alungit, mai blând și mai puțin masiv față de trapezul celor doi uriași care sălășluiesc în lanțul Făgărașilor.


Atenție traseu nemarcat!!

Dificultate : mediu-dificil
Diferență de nivel: 1200-1300 m
Durată: 3h - 3h 30 min (dus)
Distanță:  8,5 -9 km

                Am ales să parcurg traseul nemarcat, de vară, care pornește de la Gura Bândei, cu 400 m mai jos de Stâna lui Burnei. Este un traseu care începe de la marginea drumului forestier, de unde se vede o fostă căbănuță părăsită de lemn. Poteca traversează pârâul Valea Rea, observați în dreapta căsuța părăsită de care vă spuneam și continuați pe direcția potecii care începe cu o urcare mai solicitantă pe locul unui fost (sau actual, cine știe) drum de exploatare forestieră. Continuați urcarea, în stânga putând vedea Culmea Slăninii (devorată de căutătorii de lemne până la rădăcină), iar în dreapta zgomotul suav al pașilor dumneavoastră pe cărare se îngână cu susurul pârâului Bândea, pe care îl auziți undeva, acolo, jos, în vale.















              Continuăm traseul până la confluența pârâului Gălășescu Mare cu Bândea, de unde coborâm ușor, urmăm poteca ce urcă ușor din nou prin pădure și ajungem încet, încet la a doua căsuță părăsită de pe traseu, probail, o fostă stână.
              În total, eu am numărat 4 astfel de construcții aflate în diverse forme de degradare datorită trecerii timpului și a lipsei oamenilor. Trecem pe lângă toate și le putem avea ca punct de reper dacă cineva dintre voi nu stă așa de bine cu orientarea, iar traseul nemarcat îl pune în dificultate.

              Urmează probabil una dintre cele mai frumoase porțiuni din acest traseu, intrând în golul alpin Valea Rea- Zârna, unde cascadele își varsă apele de pe versanții abrupți ai muntelui și îți oglindesc în ochi frumusețea incomensurabilă a naturii, acel peisaj neafectat cu nimic de om care dăinuie de zeci de mii de ani și doamne ajută să mai dăinuie încă o veșnicie de acum încolo.
















           Am intrat în golul alpin, iar după ultima colină de pe cărare se poate vedea a patra căsuță părăsită pe care o puteți folosi ca și reper. 
           Ceea ce veți vedea în față nu poate fi descris prin cuvinte, dar sper că imaginile vă vor face o idee cu privire la spectacolul mut al naturii la care am asistat.