Pui de dac

Origini

Cât timp sunt membru din acest unic popor,
O pată de culoare dintr-un mirific tricolor,
Trebuie să o spun, dragii mei români:
Că de mii și mii de ani noi fost-am aici stăpâni.
Din Dacia veche clădit-am țara ce-am purces-o,
Cu al nostru Eminescu, și pe față și pe verso.
Istoria noastră-i pură ca apa lin curgândă,
Ascunsă și păzită de papi cu pielea udă.
Purtată pe umerii bravilor romani,
Care ne-au fost călăuze, dar mai mult tirani.
Zamolxe ne veghează, ne ține-n palma lui
Și speră ca din nou tată tu să-i spui.
Când lupii vorbesc cu Luna sub cerul din Carpați
Ne amintim de ai noștri bravi și vrednici frați-
Soldați căzuți în lupte pentru acest pământ,
Domnitori ce și-au jurat aici cuvântul sfânt.
Ștefane, valurile tale mișcă Cetatea Albă încă,
Căci ai câștigat Moldova prin credință și prin luptă,
Iar frații noștrii vor să vadă-n zare
Un singur popor, fericit de eliberare.
Din sabia ta cea sfântă lăcașuri s-au născut,
Ce dăinuie acum măreț și neîntrerupt.
Tu ne-ai dat redat arta, credința și speranța-
Motive să ne iubim țara și viața.
Trecutul a fost scris în mult sânge,
Iar izvoarele pot acum lin curge.

#puidedac (Andrei Marinescu)